Cum a ajuns aerul condiţionat în maşinile moderne

  • 12
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    12
    Shares

Automobilele produse în zilele noastre sunt dotate cu o muţime de tehnologii, care, ne-am obişnuit să le punem în funcţiune fără a sta prea mult pe gânduri. Fie că vorbim despre unele componente absolut necesare, sau care ţin de sporirea confortului, rareori ajungem să ne întrebăm cum au ajuns ele acolo.

Astăzi vom descoperi tainele sistemului de aer condiţionat, cel care ne răcoreşte în zilele toride de vară şi de care ne este greu să ne despărţim când plecăm de acasă. E adevărat, sistemele de climatizare nu constituie o noutate, dar cum a ajuns AC-ul să fie implementat pe maşinile de serie? Răspunsul îl găsiţi în articolul care urmează.

Pentru prima oară, producătorul de automobile de lux, Packard, a decis să experimenteze cu instalarea unui climatizor în maşini, în anii 1939. Sistemul costa 274 de dolari americani, pe acele timpuri, însemnând mai mult decât a treia parte din costul unei maşini de clasă medie.

Toată construcţia ocupa o bună parte din portbagajul automobilului, nu era foarte eficientă şi nici nu avea vreun sistem de decuplare sau întrerupere a funcţiei de răcire. Pentru a angrena „condiţionerul”, şoferul trebuia să oprească motorul şi, de sinestătător să cupleze cureaua compresorului, o metodă rudimentară şi foarte incomdă. Prin urmare, la numai doi ani distanţă, constructorul american a renunţat la această idee.

Tentativa celor de la Packard a servit ca un impuls puternic pentru alţi producători din SUA, iar Chrysler a pornit pe urmele pioneratului şi, a inclus în lista dotărilor opţionale propria invenţie pentru răcirea aerului. Încercarea cea dintâi, efectuată în anii 1941-1942, s-a soldat cu un eşec. Totuşi americanii nu au abandonat ideea, urmând să revină zece ani mai târziu, în perioada anilor 1951-1952, cu un sistem absolut nou numit Airtemp.

Dacă ar fi să facem o comparaţie cu sistemele de climatizare automată (climatronic) din zilele actuale, atunci principiul de lucru este aproape identic. Airtemp putea fi manevrat prin intermediul unui buton de start/stop şi oferea trei poziţii de ventilare „low”, „medium” şi „high”.

Spre deosebire de concurenţii săi de la Buick, Cadillac sau Oldsmobile, sistemul celor de la Chrysler avea inclusă funcţia de recirculare a aerului, care elimina mirosul neplăcut sau fumul de ţigară, iar pentru a obţine o temperatură de 30 de grade de la 49 de grade Celsius, erau necesare doar 2 minute!

Evoluţia a dus la apariţia unor sisteme noi, oferite pe modelele Nash Ambasador (1954), fiind printre primele sisteme de climatizare care erau instalate în compartimentul motor şi nu în portbagaj. De atunci şi pînă în zilele noastre, principalele elemente ale unui sistem cu aer condiţionat, precum şi amplasarea acestuia, şi-au păstrat originile. Totodată, un nou val de schimbări ne aşteaptă în 2015, când vor fi introduse tehnologii noi, care nu vor influenţa consumul de combustibil, TIFFE (Thermal systems Integration For Fuel Economy).


  • 12
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    12
    Shares

Comments are closed.

Top